Economia sociala

Economia sociala (numita si „economie solidara” sau „al treilea sector) s-a dezvoltat din necesitatea de a gasi solutii noi, inovatoare unor probleme sociale, economice sau de mediu  ale comunitatilor si pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunitatii care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat.

Economia sociala include forme diverse de organizare si/sau juridice cum ar fi: cooperativele, societatile mutuale, asociatiile, fundatiile etc.
Desi exista diferente de la tara la tara, peste tot in Uniunea Europeana exista entitati comparabile care au aceleasi caracteristici, chiar daca acestea nu sunt descrise ca facand parte din „economia sociala” si nu sunt reglementate juridic in toate statele membre.

Scopul principal al economiei sociale, in comparatie cu scopul economiei de piata, nu este obtinerea de profit, ci consta in imbunatatirea conditiilor de viata si oferirea de noi oportunitati pentru persoanele dezavantajate sau facand parte din categorii vulnerabile.

Economia sociala acorda prioritate unui model de intreprindere (intreprindere de economie sociala)* care nu se poate caracteriza prin dimensiuni sau prin sectoarele in care isi desfasoara activitatea, ci prin respectarea unor valori comune printre care se numara:

• suprematia participarii actorilor sociali, a persoanei si a obiectivelor sociale asupra capitalului;
• apararea si aplicarea principiului solidaritatii si al responsabilitatii;
• comuniunea intre interesele membrilor utilizatori si interesul general;
• controlul democratic exercitat de membri organizatiei/ intreprinderii;
• adeziunea voluntara si deschisa;
• autonomia de gestiune si independenta fata de autoritatile publice;
• alocarea celei mai mari parti a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabila si de furnizare de servicii membrilor in conformitate cu interesul general.

In acelasi timp, intreprinderile de economie sociala joaca un rol important in sprijinirea obiectivelor stabilite prin politicile guvernamentale, astfel:

• ajutand la cresterea productivitatii si competitivitatii;
• contribuind la dezvoltarea unei societati inclusive si participative;
• incurajand si abilitand membrii comuniatii sa participe la rezolvarea unor probleme locale;
• oferind o noua modalitate de furnizare a serviciilor publice.

In 2015, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 219 privind economia sociala, avand drept scop stimularea dezvoltarii unui model alternativ de incluziune sociala a grupurilor vulnerabile.

Definitia economiei sociale
Conform art. 2 din Legea nr. 219/2015, economia sociala reprezinta ansamblul activitatilor organizate independent de sectorul public, al caror scop este sa serveasca interesul general, interesele unei colectivitati si/sau interesele personale nepatrimoniale, prin cresterea gradului de ocupare a persoanelor apartinand grupului vulnerabil si/sau producerea si furnizarea de bunuri, prestarea de servicii si/sau executia de lucrari.

Economia sociala se bazeaza pe principiile enuntate in art. 4 din Legea nr. 219/2015:

• • prioritate acordata individului si obiectivelor sociale fata de cresterea profitului;
  • solidaritate si responsabilitate colectiva;
  • convergenta dintre interesele membrilor asociati si interesul general si/sau interesele unei colectivitati;
  • control democratic al membrilor, exercitat asupra activitatilor desfasurate;
  • caracter voluntar si liber al asocierii in formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
  • personalitate juridica distincta, autonomie de gestiune si independenta fata de autoritatile publice;
  • alocarea celei mai mari parti a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivati sau in interesul personal nepatrimonial al membrilor.

Intreprindere sociala este definite drept orice persoana juridica de drept privat care desfasoara activitati in domeniul economiei sociale, care detine un atestat de intreprindere sociala si respecta principiile prevazute la art. 4;

Intreprindere sociala de insertie este definite intreprinderea sociala care indeplineste cumulativ conditiile prevazute la art. 10 alin. (1), respective:

• are, permanent, cel putin 30% din personalul angajat apartinand grupului vulnerabil
• timpul de lucru cumulat al acestor angajati reprezinta cel putin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajatilor;

Textul legii privind economia sociala este disponibil aici.